Trupele mari contraatacă - Hiturile de vară

După o pauză scurtă, de câteva săptămâni - doar cât să ne tragem sufletul – scena muzicală freamătă din nou. Atacul este dat de data asta de trupele mari, care nu sunt interesate neapărat de festivalurile estivale, aşa cum sunt mai proaspeţii lor colegi care s-au grăbit să scoată piese noi în primăvară. Cu toate că nişte single-uri care să meargă bine pe radio, nişte “hituri” de vară nu le-ar strica la palmares nici greilor. 

Ne prind într-o perioadă în care suntem vulnerabili la fericire. Şi asta îi ajută să-şi vândă mai bine turneele de arenă din sezonul rece, toamnă-iarnă, fiindcă vrem nu vrem, lumea într-acolo se îndreaptă deja.

[pauză de deschis berea rece]

E plăcut să scrii pe plajă despre evenimente din sezonul rece, ce par atât de îndepărtate. Dar să lăsăm managerii, agenţii şi artiştii să se gândească la concertele astea din toamnă şi să ne bucurăm de ce a mai rămas din parfumul de tei, de mare (care de unde stau eu acum miroase al naibii de aproape) şi de îngheţată topită.

Din acest decor vă livrez premierele începutului de iunie. Un „mixtape”, aşa-mi place să-i spun, ca să fim old-school, în care piesele parcă vorbesc între ele. Imaginaţi-vă că Arcade Fire ar sta la masă cu Foo Fighters, Phoenix, Royal Blood, London Grammar, alt-J, Lorde, Bastille, Roger Waters şi Radiohead. Discută aprins, la un moment dat Arcade Fire începe să danseze. Foo Fighters se bate cu Royal Blood pentru trofeul de “cel mai gălăgios”, Roger Waters e melancolic, îi povesteşte lui Radiohead de tinereţea lui iar acesta ascultă şi fredonează un cântec din propria-i tinereţe, care parcă e ceva mai aproape. Phoenix e veselia mesei, singurul lucru care-l supără puţin e îngheţata care se topeşte şi şampania pe care chelnerul a adus-o o idee prea caldă. alt-J vrea să arate că a crescut şi doar Lorde şi câţiva chelneri par să-l bage în seamă, Lorde având cam aceleaşi interese iar chelnerii o fac din respect combinat cu plăcere. Şi London Grammar e la baie...

La un moment dat în bar intră Liam Gallagher şi fostul Oasis îi face pe toţi să se ridice în picioare la auzul lui.

The Killers sunt însă cei care iau felia cea mare de tort.

Phoenix – Goodbye Soleil / Ti Amo

“Ti Amo” e clar un album pe care TREBUIE să-l asculţi la plajă, sau măcar într-un peisaj mediteranean, cu nişte “gelato”, şampanie sau prosecco. Mars, solistul, cântă pentru prima dată pe un album Phoenix în franceză şi ăsta-i unul din marile plusuri ale materialului nou. O altă premieră e italiana din versuri. Mars sună enervant în italiană. Arogant. Şi ăsta-i un plus, în întreg. “Fior Di Latte” iese în faţă, alături de cele trei single-uri lansate până acum.

Piese proaste nu prea sunt, doar câteva nu foarte bune.

„Ti Amo” e culoarea, parfumul şi gustul acestei veri.

The Killers - The Man

Just Another Girl a ieșit în 2013 iar de la ultimul album de studio al Killerș-ilor au trecut cinci ani. Și vai, noul single nu sună a The Killers. Serios? Recenzile așa-zișilor critici cel mai probabil erau scris de mult și-și așteptau publicarea, fără ca măreții lor autori să-și chinuie urechile măcar de o ascultare mică a piesei The Man. Tot ce vă spun e să nu plecați urechea la niște nefericiți de critici și să vă bucurați de mica explozie venită din Las Vegas, Nevada, o explozie de ironie, cu ceva “cojones”. Muzical, ce fac The Killers cu acest cântec e să continue călătoria prin istoria muzicală și să aducă tributuri artiștilor preferați de Brandon & co. Câtă nevoie aveam de “The Man”, cât de bine intră azi în lume. Producţie spectacol, cu tot cu sunet de slot machine şi de dop de şampanie proaspăt sărit.

„Wonderful Wonderful” se va chema noul album, care e aproape gata.

Foo Fighters – Run

Surpriză! Și cam atât, despre noul single, cu videoclip regizat chiar de Dave Grohl. Nu că piesa ar fi proastă, dar la nivel sonor nu e prea surprinzătoare pentru cei familiari cu stilul Foo Fighters. Până și videoclipul respectă perfect tiparul Foo Fighters. 

Royal Blood - I Only Lie When I Love You

Ce bine că i-a mai ținut inspirația pe cei doi băieți. Nu inovează nici cu această piesă, dar ne-au făcut să ne fie suficient de dor de ei și îi iertăm. Ba chiar le cumpărăm noul album, “How Did We Get So Dark?". Eu, cel puțin. Poate versurile sunt mai îndrăzneţe, mai provocatoare. Reţeta e cam aceeaşi şi e bine iar.

alt-J – Adeline / Last Year

Gata, a ieșit întreg discul, RELAXER. Cu singurul mare defect că e prea scurt. Curiozitatea crește față de live-ul de care urmează să avem parte la Electric Castle, pentru că la ultimul concert alt-J la care am fost m-au surprins cu voia bună pe care ne-au dat-o. Și pur și simplu nu înțeleg cum o să reușim să ne ținem pe linia de plutire după ce vom asculta piesele astea noi live, unele din ele foarte foarte grele. Pentru suflet.

Bastille – Glory

Lansarea acestui clip la Glory este mai mult un reminder că toamna trecută le-a ieșit albumul, Wild World. Ce, ați uitat deja de el? Poate n-ar fi rea încă o ascultare. Cel mai bun clip de până acum pentru piesele de pe acest material. Sau cel mai puţin ciudat. Nu vă pierdeţi în detalii cum ar fi că sună ca multe alte piese Bastille de până acum. Versurile sunt superbe şi mesajul la fel. 

Lorde - Perfect Places

Melodrama. Melos (muzică) + drame (dramă). Despre asta e noul album al neozeelandezei, în care cântă tinereţea. De data asta mult mai matură, fără hituri inutile și piese cu risc mare de a eșua în câte un remix „jegos” pe posturi de radio și mai murdare. “All of our heroes fading” s-ar putea referii la toate stelele care s-au stins în anii facerii albumului, mulţi muzicieni pe care şi Lorde i-a iubit. Mă gândesc la Bowie.

Cât îi dăm o ascultare, hai să ne gândim la ale noastre locuri perfecte.

London Grammar - Hell to the Liars

Radiohead - I Promise

Ce chestie! Piesele mai vechi și nelansate până acum de la Radiohead sunt de cele mai multe ori mai bune decât cele noi. “I Promise” vine din perioada OK Computer și e una din cele trei cântece nelansate până acum care se vor găsi pe noua ediție a albumului, numită, ironic, OK Computer OKNOTOK 1997 – 2017. Concluzia ar fi că e bine să mai şi promiţi şi să faci declaraţii, din când în când. Ce l-o fi făcut pe Yorke să nu lanseze asta până acum? Ce piese mari or mai fi ascunse la domnii Radiohead în dulap?

Roger Waters - Déjà Vu

Da, toţi artiştii devin mai nostalgici de la o anumită şi onorabilă vârstă. Însă nu mulţi exprimă nostalgia asta, despre tinereţi pierdute, iubiri trecute şi chiar despre întreaga ordine a lumii, aşa cum o face omul ăsta. Îmi place să-i spun lui Roger Waters "om"“pentru că asta de aduce tuturor un plus de valoare într-o vreme în care nu prea mai avem parte de valori. Echilibrează cumva balanţa. O să te pună pe gânduri, chiar dacă ai mult sub vârsta lui Waters. “Is This The Life We Really Wanted?”

Liam Gallagher - Wall Of Glass

Uite şi surpriza lunii. Un Liam proaspăt, într-o ipostază în care ne spusese în repetate rânduri că nu o să-l vedem: aceea de artist solo. Are refren şi tot ce trebuie. Single-ul ăsta nou şi prestaţia de la “One Love Manchester” îl pun într-o lumină foarte puternică şi plăcută.