Prietenii mei au luat-o razna: vor doar Borderlands 3

Avertisment: Acest articol conține spoilere.

Cu stilul lui de bandă desenată parcă de mână, linie cu linie, întocmai unui graphic novel creat de un artist inegalabil într’ale meseriei, Borderlands 3 a ieșit triumfător la lumină la mijlocul lui septembrie. N-a folosit fanfare, sau nu le-am auzit eu, care să trâmbițeze peste tot că echipa de Vault Hunters trebuie reîntregită pentru scopuri supreme în Univers. Mult așteptat de unii, huiduit de alții, Borderlands 3 s-a prezentat la apel ca pasărea Phoenix care se renaște din cenușă. Jocul este net superior titlurilor anterioare ale seriei, deși asta nu-l face o capodoperă. Borderlands 3 are poveste, umor, superexperiență de joacă în co-op și mult rock. Are easter eggs cu toptanul, (mult prea) mult grind, grămezi inimaginabile de gear, arene de farmat, personaje reinventate din titlurile anterioare (de exemplu, spoileeer!, o aprigă donmnișoară Handsome Jackie).

Are călătorii interplanetare, extratereștri, golemi, efecte vizuale senzaționale, parkour, puzzle-uri, animale de companie, decorațiuni pentru camera ta de pe Sanctuary III, culte străvechi, comori ascunse, maimuțe înarmate, boși cât tot ecranul. O are pe senzuala Moxxi, cu ale sale celebre... păcănele, îl are pe Claptrap, care poate fi accesorizat nu doar cu o jumătate vorbăreață, dar și cu obiecte capilare, și lista poate continua mult și bine.

Borderlands 3 este un loot-shooter, adică tot ceea ce ai asupra ta provine din luptele pe care le duci și misiunile pe care le îndeplinești. În egală măsură, este un RPG, pentru că are poveste și îți permite să înaintezi în nivel și să-ți personalizezi eroul ales și întreg arsenalul, inclusiv autovehiculele și armele. Apropo de asta, în Borderlands 3 poți deturna mașinile inamicilor care deseori conțin piese și update-uri mai bune decât poate face Ellie, inginerul tău auto numărul 1.

Cel mai important lucru cu care se poate lăuda Borderlands 3 este  îmbunătățirea aspectului social, prin introducerea modului Cooperation, care îți asigură tone de loot propriu și scalează inamicii după nivelul fiecărui membru al echipei tale. Totuși, dezvoltatorii jocului au păstrat și modul Coopetition din celelalte titluri ale seriei, care se bazează pe principiul „primul venit, primul servit”, în sensul că toți jucătorii văd același loot pe care și-l însușesc după agerimea fiecăruia în parte. 

Noi am ales să jucăm Cooperation și așa am avut parte de distracție la superlativ. Nu e fun să joci solo din mai multe considerente - de exemplu, nu ai timp să explorezi capetele de hărți sau colțurile mai întunecate sau aflate la altitudini mai mari, unde poți găsi lucruri extrem de interesante, ca antene de radio care emit texte propagandistice sau gadgeturi cu miniholograme care îți povestesc lucruri interesante. Semnul Borderlands pe care îl vânai prin toate cotloanele în primul și al doilea joc, dacă erai genul perfecționist, este prezent și acum... dar peste tot, pe afișe, pe monitoare, pe ziduri și mașini. Au rămas însă de vânat un fel de rune pe care este inscripționat acest semn, dar ca să-l poți citi trebuie mai întâi să termini campania.

Când joci în echipă, comunicarea și coordonarea sunt esențiale, iar dacă fiecare dintre voi alege câte o clasă din cele patru disponibile (Siren, Gunner, Beastmaster și Operative), veți înmulți lejer distracția cu 4. Dar nu e musai - eu am avut în echipă 2 Beastmasters, cu câte un cățel în dotare, astfel că scenele de shooting propriu-zis erau relativ ușor de parcurs, dar și destul de haotice mai ales atunci când animalele coechipierilor se confundau lejer cu inamicii...

În cercul meu de prieteni jucători de Borderlands 3, lucrurile sunt simple - eu fac mai mult pe Indiana Jones și caut secrete, cufere dosite, puzzle-uri și altele, iar ceilalți trei sunt salvatorii omenirii, puși pe fapte mari pe câmpul de luptă. M-am ales de câteva ori cu vorbe „dulci” din partea lor, dar totul a revenit la normal în momentul în care am descoperit grenada cu ciuperci toxice și lansatorul cu trei tipuri de rachete. Eram nivelul 10 când am înțeles că (pardon de cacofonie) culoarea armei nu înseamnă nimic, doar statisticile ei contează. Nu-mi amintesc numele, dar arma găsită atunci era un SMG albastru extrem de potent și când trăgeai cu el, și când îl încărcai: când rămâneai fără gloanțe și apăsai tasta R, arma îți sărea din brațe și se transforma într-o grenadă plimbăreață care, atunci când era ochită de un coechipier, declanșa o ditamai explozia. Am folosit acest SMG până târziu, pe la nivelul 26, când am avut impresia că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior după ce am găsit o grenadă mov (Fungus Among Us), cu un damage uriaș: după ce ajungea pe corpul țintei sau în apropierea ei, năștea din nimic o ciupercă otrăvitoare care plesnea și aproape că omora pe loc orice mișca prin jur. Am folosit-o până la nivelul 39, alături de lansatorul Stuffed Quadomizer (nivel 23), care trăgea cu rachete tricolore (incendiare, corozive și radiații) și are făcea damage nu doar țintei, ci și tuturor celor care se aflau în preajma ei.

Borderlands 3 excelează la acest capitol - diversitatea armelor este atât de mare încât există șanse foarte mici ca într-o viață de Vault Hunter să dai peste același obiect cu aceleași proprietăți. Sunt muuulte, știu, dar îți recomand să citești ce scrie pe ele înainte să le echipezi/să le arunci, nu te uita doar la damage-ul lor! Nu o să reușești niciodată să dobori un boss în doi timpi și trei mișcări dacă arma ta are damage mare, dar timp de încărcare foarte lent și statistici pe minus. În campanie mai e cum mai e dacă n-ai prins ideea cu statisticile elemental, să zicem că poți să te descurci, dar în Mayhem, versiunea jocului după terminarea campaniei, nu te mai poți ascunde după deget și va fi nevoie să alegi în funcție de acele statistici dacă vrei să nu te apuce frustrările din cauza inamicilor bullet-sponge

Am ajuns să urăsc Borderlands 3. Îl urăsc pentru cât de fain e să-l joci alături de prieteni. Nu îmi vine acum în minte un alt titlu co-op care să-ți ofere atât de multe de făcut. Borderlands 3 costă 60 de euro și cred că își merită banii, chiar dacă pe ici, pe colo mai sunt câteva probleme. Eu și alți 5 milioane de oameni care am cumpărat jocul în doar 5 zile de la lansare considerăm că merită să devii Vault Hunter toamna aceasta.

Urăsc Borderlands 3 și pentru că mi s-a răsuflat Beck’s-ul de pe birou și-acum trebuie să iau altul din frigider. Cu siguranță am să-l urăsc și mai mult dacă după ce vei fi citit acest articol nu vei fi dat și tu un Like și-un Share :) 

Photo credit: arhiva personală

Acest articol nu are comentarii. FII TU PRIMUL

Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.