Am încercat să joc noul Need For Speed. Am zis să vă vin în ajutor cu o părere despre acest titlu, dar mi-am dat seama repede că jocurile cu mașini nu sunt genul meu, așa că am zis să apelez la un veteran în NFS. Mi-am luat niște popcorn și un Beck’s și l-am ascultat cu mare atenție pe Dan în timp ce povestea:
De la an la an, cea mai de seamă serie de racing (a se citi „longevivă”) - Need For Speed - ni se înfățișează cu un nou titlu. Probabil că, anul acesta, Need For Speed s-a vrut mai bio, mai eco, căci e în trend, din moment ce dezvoltatorii au reciclat titlul de anul trecut al seriei.
Din păcate, povestea din Need For Speed Payback este mediocră și înțesată cu personaje de care ți-e imposibil să te atașezi sau cu care să relaționezi.
La capitolul grafică stăm bine... pe alocuri. În Need For Speed 2016, farmecul consta din condusul exclusiv pe timp de noapte (eventual cu ploaia în parbriz), trimitere clară la NFS Underground 2. În Payback, având în vedere că avem din nou ciclul zi-noapte, pare că lumina Soarelui nu îi face prea mult bine jocului, scoțând la iveală neatenția la detalii. Departe de a fi un titlu urât, Payback lasă la început impresia că ar fi un joc de mobil, cu clădiri fără prea multe detalii, grafică ștearsă și un AI de „Doamne, ferește”. Aflându-mă într-o urmărire pe viață și pe moarte cu polițaii din joc, mi-a venit „divina” inspirație să testez AI-ul, așa că am frânat brusc și m-am oprit chiar lângă un baraj SWAT, ca să observ îndeaproape animația aferentă unei arestări pe cinste. Mă așteptam să iasă ceva superspectaculos, dar... surpriză! Poliția a trecut cu nonșalanță pe lângă mine, în goană chiar, ca și când ar fi fost pe urmele altcuiva, mașina SWAT trasă pe dreapta era goală-goluță, iar singurii mei admiratori erau doi îndrăgostiți hipsteri, fără texturi, care s-au apucat să-și facă un selfie cu mine.
Pe parte de gameplay, au fost păstrate exact aceleași mecanici din 2016, customizarea este la fel de variată, cursele și traseele sunt incitante odată ce „scapi” de poveste. Ce diferă? Diferă partea de upgrade....
Orice fel de upgrade pentru mașină ține de … nuuuu, n-ai ghicit. Nu ține de capacitatea proprie de a-ți tuna bolidul. Ține strict de noroc. La sfârșitul fiecărei curse, primești 3 pachețele de cartonașe, din care trebuie să alegi unul, după care te retragi la primul Tune-Up Shop, unde... joci la „păcănele”. Poți să-ți faci upgrade-ul după bunul plac doar printr-un sistem dubios de „păcănele”, de genul Lămâie-Lămâie-Lămâie, numai că aici o să ai parte de modelul Piesă-Producător-Abilitate... No comment!
Cu toate acestea, Need For Speed Payback nu este un joc prost dacă n-ai mai pus mâna până acum pe alt NFS. Need for Speed Payback este mediocru spre okay, un titlu care vrea să aducă jocurile de noroc în racing și nu m-ar mira dacă în anii următori vom avea ocazia să facem și pariuri.
Dacă îți dorești un NFS țeapăn, în care să te regăsești, încearcă atunci unul mai vechi - oricare dintre cele apărute până în 2016 inclusiv.
Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.