Cea mai bună muzică românească pe care s-o asculți în septembrie 2018

Zilele astea nici nu vreau să văd un calendar, că mă întristez. E septembrie, e toamnă, vara s-a dus, chiar și în zilele când e soare, simt briza aia de frig. Poate e doar o formă ușoară de început de reumatism, orice e posibil. Asta nu schimbă faptul că toamna e în aer, fraților, și cu ea vin ultimele zile de terase, zile lungi și zmeură cumpărată din piață. Acum e vremea să experimentezi ce-a mai rămas din zilele cu soare. Și ca să treci peste astenia de toamnă, ți-am pregătit și cea mai bună muzică românească din luna trecută. Tranziția e mai suportabilă cu freshul de mai jos:

ROA – Direct din spațiu

Băieții de la ROA s-au întors la momentul potrivit. ROA, după cum bine știi, e un acronim pentru Rise of Artificial, ceea ce descrie perfect prezentul. Parcă în fiecare zi dăm de un articol apocaliptic despre cum inteligența artificială o să ne înghită pe toți și vom ajunge să fim controlați de un robot creat dintr-o secvență de numere, sau ce naiba-i limbajul de programare. Dar mai e până atunci, cred. Hai să ne bucurăm de piesa asta și să ignorăm avertismentele lui Elon Musk.

Ascultă dacă: Nu ți-e frică de Robocop.

Dual Shaman- Expiați 

Primul album de la Dual Shaman e surprinzător din două motive: 1. Au trecut trei ani de la ultimul EP scos pe piață și 11 ani de când au apărut cu prima piesă și 2. Are poate cea mai faină piesă românească din 2018. Nu cred că am auzit ceva mai fain decât „Pluvia”, un tur de forță cu un sample de la Cobzality – Paparudă Rudă, care deschide albumul și de acolo lucrurile devin și mai ciudate. Pagina lor de Facebook intră la categoria „Religious organization”, dar stai liniștit, nu-s cu îndoctrinare sau cotizații. Muzica lor are ceva mistic în ea și nu o zic doar pentru că au cuvântul „shaman” în numele trupei. Când asculți „Expati” te simți de parcă ești la o ceremonie de chemare a vechilor zei babilonieni la rave.

Ascultă dacă: Vrei să dansezi cu zeii.

Killa Fonic – Scrum 2

A fost doar o chestiune de timp până când Killa Fonic va scoate o piesă pop, una în care nu colaborează cu o tipă deja consacrată. „Scrum 2” e bucata aia. Killa Fonic cântă pe refren de parcă e gata de un job la Vocea României sau oricare altă emisiune unde ajung artiștii ăia mari. O face cu auto-tune, pe filmul lui Kanye West cca. 808s and Heartbreaks, și nu sună rău deloc. Nu-i o schimbare foarte mare. E tot Killa ăla cu gânduri neortodoxe, doar că unele chestii nu pot fi spuse pe un beat de trap, așa că s-a ajuns aici.

Ascultă dacă: Îl vrei pe Killa Fonic în juriu la Eurovision.

Musai cu Vali Umbră și Ana-Maria Irimia - Sublim

Este o scenă genială în filmul Repo Man, din 1984, în care doi oameni vorbesc despre cum toată lumea e interesată de subiecte ciudate. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Parcă toți tinerii poartă fanny pack-uri la piept și își fac dread-uri colorate, ca să iasă în evidență. Sunt din ce în ce mai mulți care-și fac și tatuaje pe față, poate ca să-și ascundă coșurile de pe față. Piesa de la Musai, aka. Musai Soundworks, e atât de normală încât mă face să cred că nu și-au pierdut toți mințile. Se numește „Sublim” și e titlu perfect pentru o astfel de piesă. O descrie perfect. Fără artificii și impresii ieftine.

Ascultă dacă: Ești împotriva curentului.

Black Water – Castaway

Primul comentariu de pe YouTube la piesa asta e de la cineva care se întreabă dacă ăștia-s români. E o întrebare care apare constant atunci când un artist de la noi scoate ceva de calitate. Încă nu ne-am obișnuit cu faptul că poate și vecinul e talentat. Ai crede că măcar în Anul Centenarului am încerca să avem o opinie mai faină despre muzica din România, dar uite că nu. Lumea ar trebui să se trezească la realitate și să aprecieze mai mult artiștii autohtoni, pentru că nu mai suntem în anii 90, când Genius se lansa cu piesa „Ciocolata”. Există o tonă de muzică foarte bună în România. Și Black Water e o trupă care face parte din categoria aia de artiști blană.

Ascultă dacă: Ești pregătit să apreciezi artistul român.

Toulouse Lautrec – Pasager

În viață e important să nu fii un simplu pasager. Așa e ideal, de fapt. Să faci ce vrei tu și să mergi în ce direcție vrea sufletul tău. La o primă vedere, despre asta-i vorba în noul single de la Toulouse Lautrec. Dacă asculți versurile cu atenție, o să-ți dai seama că nu e chiar așa. E mai mult o iluzie să crezi că dacă faci ce vrei, ești în control. Crezi că dacă o arzi la petreceri tot timpul și alergi după simple plăceri hedoniste, ești independent? Nu. De fapt ești controlat de dorințele tale primare. Piesa asta ridică niște întrebări existențiale serioase. Răspunsurile le găsești tot în ea.

Ascultă dacă: Nu te controlează pe tine niște impulsuri animalice.

Ștefana Frățilă – Knowing

E cumva ironic faptul că piesa asta se numește „Knowing” și Ștefana Frățilă nu prea e cunoscută în România, dar așa e viața. Artista s-a născut în Sibiu și în prezent locuiește în Toronto, unde a prins destul de bine în presa de specialitate. De obicei, lucrurile se întâmplă invers. Prima oară te faci remarcat în România și apoi, Doamne ajută, îți faci un renume și în străinătate. În cazul în care nu știi cine e Ștefana Frățilă, „Knowing” e o introducere perfectă în muzica ei. Trebuie să faci pasul ăsta cât mai repede, ca să nu rămâi în urmă când inevitabil va ajunge mare peste ocean.

Ascultă dacă: Vrei să ajungi în categoria celor „in the know”.

The Ghost of 3.13 – Inevitable Silence

În timp ce ascultam piesa asta m-am gândit la vecinul meu de jos și la modul în care ascultă muzică. Nu ce muzică, ci cum o ascultă. Și contentul e discutabil, dar poate într-o altă zi. Problema e că omul, la fel ca mulți alții, sunt sigur, a crescut cu ideea că dacă bass-ul nu e dat la un volum atât de mare încât să miște toate bibelourile din casă, nu simte cu adevărat muzica. Dar oricât de mult își distruge urechile, și mie nervii, după ce am ascultat piesa de la The Ghost of 3.13 mi-am dat seama că alternativa ar fi mult mai nasoală. Să stai în liniște totală e un chin pe care nu vreau să-l trăiesc niciodată. În orice rău e un bine.

Ascultă dacă: Ți-e frică să stai singur în liniște totală, doar cu gândurile tale cele mai intime.

Dacă ai auzit și de altă muzică mai bună cât băgai o bere cu prietenii în oraș sau în club, lasă un comentariu pe Beck’s ON.