Summer Well, o vacanță în vacanță!

1

A venit, a trecut. Într-o perioadă în care lumea încă se bucură de concedii, am primit trei zile de vacanță...în vacanță. Ne-am strâns cu toții din exodurile noastre și ne-am regrupat la Buftea, pe Domeniul Stirbey. Pentru că Summer Well este o experiență care nu se ratează pentru niciun concediu din lume, mai ales cu un line-up ca cel de anul ăsta.

Ziua 0 a fost bonusul pe 2017, un Night Picnic la care ar fi trebuit să fi prezent chiar și numai pentru atmosfera care s-a creat în acea seară de vineri pe iarbă. Alungați de căldură, ne-am găsit refugiul între copaci, am avut timp de explorat și ne-am întins păturile pe pajiște, în așteptarea orchestrei. Orchestra Simfonică București, singura orchestră independentă din țară, formată din oameni ai Conservatorului dar și din muzicieni din trupe alternative familiare, care se “strâng” pentru evenimente speciale cum a fost cazul acestei prime zile de Summer Well. 

Ei ne-au încântat urechile cu reinterpretări simfonice ale cântecelor din repertoriul celor unsprezece trupe din line-up și au reprezentat soundtrackul ideal pentru o așa seară. S-au bucurat de aplauze lungi și intense, ba chiar și de mulțumirile și aprecierile trupelor, care s-au grăbit să posteze pe rețelele sociale video-uri cu prestațiile orchestrei. 

După miezul nopții ne-am retras frumos la casele noastre, mai încântați ca niciodată că avem în față două zile de festival cu multe trupe pentru prima dată în România. Despre artiști și ce așteptări aveam de la ei am mai scris, așa că acum o să povestesc doar cum mi-au întrecut ei toate aceste așteptări. Fiecare în parte. 

De la energicii și grăbiții Oh Wonder, care au deschis seria de concerte, au zâmbit tot timpul și au făcut și o tură de festival înainte de a se urca pe scenă, am primit cântece în mod echlibrat, atât de pe debutul eponim numit cât și de pe mai proaspătul “Ultralife”, lansat luna trecută. Am avut timp doar de o hidratare scurtă căci pe scenă s-au urcat repede cei doi Honne, puși pe glume și foarte fericiți că au ocazia să facă ce le place mai tare: să cânte. De la ei am primit cel mai ciudat semnat vinyl, cele mai multe inimioare și la interviul pe care l-am realizat împreună pentru Beck’s după concert nu se mai opreau din vorbit.

 

The Kills live au fost pentru mine poate cea mai mare și plăcută surpriză a ediției. Din primele discuții cu ei din backstage păreau ușor blazați dar asta s-a dovedit a fi doar un efect secundar al căldurii de afară. Imediat ce s-a lăsat seara și răcoarea peste noi au devenit cei mai prietenoși oameni din lume, ne-am jucat cu aparatul meu foto Polaroid și am stat de vorbă despre ce a însemnat pentru ei “Unlock your future”, ba chiar ne-au spus cu cine ar bea o bere la Summer Well.  Din persoana liniștită de dinainte de a se urca pe scenă, când am asemănat-o cu Karen din serialul Californication, Alison s-a transformat complet la microfon. Energia ei, energia lor, a ajuns la toată lumea.

 

Toate astea au pregătit publicul pentru și mai multă energie, dar și pentru un consum de energie, pentru că au urmat Metronomy, la care a fost imposibil să stai locului. Joseph Mount a agitat mulțimea din primul rând până în spate, la structura celor doi designeri britanici din cadrul Supergroup London, Morag Myerscough și Luke Morgan, alături de care am și dansat la concerte. Interpol s-au întors ca headlineri la festivalul căruia i-au și dat numele, pentru un spectacol serios, cu albumul “Turn On The Bright Lights” cântat în întregime. N-au cântat “Summer Well” și încă alte câteva “hituri”, dar a fost primul concert Interpol la care am și înțeles ce cântă Paul Banks, nu a trebuit să mă bazez doar pe memorie și imaginație, iar ăsta e un mare plus.

Obosiți dar fericiți, am început ziua a doua ascultând, bineînțeles, Editors pe repeat. Mi-am pregătit discurile de vinyl pentru semnat, am luat un ventilator pentru a mă asigura că o să-mi fie mai bine ca ieri și am pornit pe festival. Fără pelerină de ploaie. Care ploaie s-a și arătat la scurt timp după prânz, ne-a speriat, dar ne-am speriat degeaba. Tot ce a făcut ploaia a fost să ne răcorească și să contribuie la decorul ideal pentru ce avea să urmeze.

Cum s-a urcat Roosevelt pe scenă, cum și prima surpriză. El era singurul de pe afiș pe care nu-l știam așa bine, dar ce m-am mai bucurat că ne-au făcut cunoștință cei de la Summer Well. Germanul a sunat impecabil, de mi-a părut rău că nu a venit cu merch-ul după el, ca să-i adaug albumul la colecție. Și el ne-a povestit despre experiențele lui de festival, ne-a recomandat să mergem să vedem și artiștii mai “mici”, că poate vom avea parte de surprize și ne-a transmis că ar bea o bere cu cei de la Honne.  

 
 

Nothing But Thieves erau puși pe glume și în video-ul pe care l-am făcut împreună pentru Beck’s ne-au recomandat metode de a strecura băutură le festival. Erau încântați de concertul Glass Animals care avea să urmeze, dar și mai încântați am fost noi de concertul lor. Așteptările erau foarte mari, pentru că văzusem niște live-uri recente pe Youtube, dar nimic nu se compară cu a-i asculta de aproape, alături de mii de fani care le știu versurile și care le-au făcut o primire neașteptată. 

 
 

A urmat Birdy, pe care am auzit-o din păcate doar de le distanță, pentru că eram “reținut” la interviuri. Însă chiar și așa, de la distanță, vocea ei a sunat superb iar concertul tinerei britanice a fost descris drept “ireprosabil” de prietenii care au avut norocul să prindă tot concertul. 

Apariția ananasului pe scenă anunța apropierea sfârșitului – Glass Animals erau penultimii din line-up. Noroc că ne-am amintit și de premiera de anul acesta – End Show-ul care ne aștepta de la The Bloody Beetroots. S-a dansat mult la Glass Animals, până și Dave, solistul, părea epuizat de mișcările care ridicau multe mâini în aer și multe țipete de adolescenți, la fiecare desfășurare. Au reinterpretat mult în live față de versiunile din studio și...am mai zis că s-a dansat mult? 

Și Editors. Concertul perfect. O trupă cu cinci albume de studio e clar că-și permite un set format numai din piese cunoscute. Dar la ei a fost altceva – au fost piese iubite de toată lumea și au mai venit și însoțite de un bonus: patru cântece noi, de pe viitorul album, pe care băieții speră să-l termine toamna aceasta. La mai bine de zece zile post-festival, încă mai văd în feed postări legate de acest concert. Lumea încă le ascultă piesele pe repeat. Semn că a fost bine și că sunt șanse să se-ntample cum a zis Tom după concert, la plecare: “Cred că ne revedem curând. Pe anul viitor?” A mai zis că nu a putut să doarmă după această experiență. Nici noi. 

După așa ceva, nu am mai putut strica gustul cu nimic și mi-a părut rău că i-am ratat pe Bloody Beetroots, dar chiar nu se putea altfel.

 
 
 
 

Așadar, Summer Well Festival, pe anul viitor?

Da! 

 

 

Photo Credits: Shamrockraver Photography

Acest articol are 1 comentariu. VEZI COMENTARIILE
Duran Cristina
Muzică live cu acustică de studio.Felicitari!

Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.