Ştii ce-a fost incredibil la Comic Con?

Missing in action. Eu. La East European Comic Con. În weekendul abia încheiat. După aproximativ 20 de ore de du-te-ncolo, vino-ncoace, cu ochii mari şi înlăcrimaţi de la atâta uitătură, cu picioarele cârpite şi bătute de la atât mers, am reuşit într-un final să ajung acasă duminică târziu, mai obosită decât dacă aş fi săpat întreaga grădină din spatele blocului 7 zile din 7.

L-ai văzut pe Iisus?

Credeai că e uşor să vizitezi o aşa convenţie? Mulţi dintre voi ştiu deja că EECC s-a desfăşurat la Romexpo; numai drumul până acolo a fost pentru unii dintre noi o aventură, dar nu vreau să intru în detalii de-ale mele, îţi las ţie plăcerea să ne spui cum a fost din perspectiva ta. De-a fir a păr. De când ai ieşit din casă, cu cine te-ai întâlnit pe drum spre Romexpo, pe cine ai găsit acolo şi tot aşa. Eu, una, aştept să ne spui tot. Inclusiv ce ai văzut, ce ai testat, cu cine te-ai fotografiat, ce autografe ai primit, ce ţi-ai cumpărat, ce te-ai jucat, pe cine ai îmbrăţişat...

L-ai văzut pe Iisus? Da, a fost acolo în toată splendoarea Lui, într-o robă albă ca brânza, cu mâneci largi şi tivuite cu dantelă aurie, ca să aibă efectul cel mai de efect. Veşmântul era acoperit cu o bucată de pânză roşie, ca să contrasteze albul acela aprig. Ba chiar avea şi barbă lungă, şi pleată pe măsură. Plus nişte ochelari de soare şi o bere în mână aproape mereu. Oamenii trăgeau la el ca ursul la miere şi cred că a fost cel mai râvnit cosplayer din zona teraselor de la Comic Con.

Braţ la braţ cu actorii

Pe un ton ceva mai serios, ar trebui amintit că East European Comic Con este, prin tradiţie, locul în care fanii se întâlnesc cu personajele lor preferate din filme şi seriale, anime-uri, benzi desenate şi, nu în ultimul rând, din jocuri. Sau îi întâlnesc în persoană chiar pe cei care dau viaţă acestor personaje.

Mark Pellegrino şi David Anders, la poveşti cu publicul

De exemplu, la ediţia aceasta, au fost invitaţi actori de talie mondială, care au jucat în filme şi seriale foarte cunoscute:

– Mark Pellegrino (Supernatural, Lost, Dexter)

– Charles Dance (Game of Thrones, Alien, Underworld)

– Daniel Portman (Game of Thrones, Outcast)

– Gemma Whelan (Game of Thrones)

– David Anders (Heroes, The Vampire Diaries, iZombie)

– Sylvester McCoy (Doctor Who, The Hobbit)

De la eveniment, nu au lipsit, desigur, câţiva actori români care au dublat vocile din Viaţa cu Louie şi o parte din cei care au jucat în #Selfie69. Şi actorii români, şi cei străini s-au întâlnit cu fanii şi au stat de vorbă cu ei, răspunzându-le, că răbdare, la întrebări. Apoi au dat autografe şi au făcut poze cu doritorii.

O parte dintre cosplayerii prezenţi la EECC

Cum era de aşteptat, tronul din Game of Thrones şi Tardisul din Doctor Who au fost cele mai îndrăgite propsuri, iar la capitolul cosplay, cei costumaţi în personaje din seriale, filme, animaţii japoneze sau jocuri au fost nevoiţi să stea la cheremul tuturor pentru a face poze şi a socializa. Deşi unii dintre ei nu puteau respira din cauza costumelor, unele prea groase, altele prea strâmte, toţi au stat la poze şi au schiţat zâmbete.

Virusul s-a extins

Un alt exemplu de interactivitate cu fanii, la standul Ubisoft – ştiţi voi, studioul acela celebru, printre altele, pentru seria Assassin’s Creed – au venit şi oameni care şi-au adus aportul la jocuri pe care, dacă nu le-ai încercat deja, cu siguranţă ai auzit de ele.

Tom Clancy’s The Division este titlul cu care studioul a făcut furori în rândul publicului la Comic Con. De ce? Pentru că cei de la Ubisoft au încercat să reproducă o zonă şi, mai ales, atmosfera din The Division, care este un joc despre post-apocalipsă în Manhattan. Au adus saci de gunoi umpluţi cu ziare, au înşirat nişe sârmă ghimpată ca să fie totul cât mai autentic, au pus într-un colţ un panou cu informaţii vitale, ba chiar au avut şi un loot box, care era umplut la anumite intervale cu goodies pentru gameri. Puteai găsi tricouri, alte jocuri marca Ubisoft, abţibilduri şi altele, în orice caz nu plecai de-acolo cu mâna goală.

Loot boxul cu surprize...

Dacă erai băiat deştept sau fată isteaţă, nu te mulţumeai doar cu obiectele primite, ci-ţi umpleai mintea şi sufletul cu destăinuirile celor de la Ubisoft, care stăteau de vorbă cu tine de parcă eraţi prieteni de-o viaţă. Dacă mă întrebi pe mine, toată treaba pe care au încercat ei s-o facă le-a ieşit de minune. Într-un fel, era de aşteptat, dat fiind că Ubisoft s-a aflat în premieră la Comic Con.

Pentru cine nu ştie, Ubisoft din România nu se ocupă cu dezvoltarea jocurilor – filiala doar le testează şi, pentru asta, are nevoie de ajutor din partea comunităţii. Motiv pentru care băieţii şi fetele de la Ubi au adus 3 laptopuri la standul lor şi au încurajat publicul să se înregistreze pentru un playtest de o zi în cadrul studioului. Cererile fanilor au fost multe, dar, văzut din afară, cred că mai numeroase au fost discuţiile dintre public şi membrii studioului prezenţi la Comic Con. În sfârşit, membrii unui studio de talie internaţională s-au devoalat în faţa publicului larg din România şi au interacţionat nu numai cu fanii dedicaţi ai francizelor Ubisoft, ci şi cu oameni care nu fac neapărat parte din fandom.

„Protejează medicuuuul!”

Fără doar şi poate, zona de gaming de la Comic Con a fost mult mai mare faţă de ediţia anterioară şi, pe lângă standul Ubisoft, am reuşit să mai vedem şi oferta generoasă cu care s-a prezentat Blizzard Entertainment, care se afla deja a doua oară la EECC. Laptopuri, PC-uri, console PlayStation 4, copii de juma de metru, vlăjgani cu ochii ţinuiţi în ecrane, părinţi nerăbdători, prietene plictisite - agitaţie mare, mon cher - şi un nume care va rămâne mult timp de-acum încolo pe buzele fanilor: Overwatch.

Overwatch este noul hype al sezonului, ultimul titlu scos de Blizzard, un FPS Hero Shooter despre care vorbeşte toată lumea pe Internet. Jocul acesta a fost lansat în 24 mai şi, trei zile mai târziu, a putut fi testat şi la Comic Con. Nu-i de ici, de colo să promovezi un asemenea titlu într-o ţară în care puterea de cumpărare e mult sub cea din Occident, motiv pentru care studiourile mari de gaming ne ocoleau până deunăzi precum ursul ocoleşte stupul de albine.

Pe plan internaţional, Overwatch a avut parte de un marketing nu bun, ci excelent, agresiv, dar excelent, iar reprezentanţa din România nu s-a lăsat mai prejos. Aşa că a adus acest joc la EECC şi a dat frâu liber distracţiei.

Un puşti mi-a spus ca trebuie să stau 15 minute la coadă ca să mă joc. M-am uitat în jur, era muuultă lume. Am Overwatch-ul acasă, pe calculator, aşa că am zis să fac un bine şi să las locul altcuiva. Aşa mi-am dat seamă că, din postura de spectator, hype-ul e la fel de valabil. Ştiam hărţile pe derost şi, când începea câte un meci, îmi spuneam mereu în gând care pe unde ar trebui să meargă şi ce să facă. „Protejează medicuuuul!”, m-am trezit zicând cu voce tare. Dar nu m-a auzit nimeni. Pfiu! Urechile jucătorilor erau acoperite cu difuzoarele căştilor şi probabil sunetul din joc era suficient de tare încât să mă acopere pe mine. M-am liniştit, dar degetele începuseră să mă gâdile şi fixaţia de a mă juca şi eu îmi dădea de furcă. Aşa că am luat-o din loc. Nu, nu spre casă, ci spre următoarele destinaţii.

Doar pentru cunoscători

Puse la loc de vază, gadgeturile old school gaming nu erau pentru oricine. Ce-i drept, s-au încumetat nu doar cei care au avut parte de ele după ’89, ci şi cei din generaţiile mai tinere care au putut testa la faţa locului acele gadgeturi. Pentru că, da, erau funcţionale! Vizavi de Zona Retro, mai acana, se afla zona dedicată jocurilor româneşti, care a avut o vizibilitate impresionantă în cadrul EECC. Fiecare studio a venit cu propriile creaţii şi planuri de viitor, ba chiar a fost organizat şi un Game Jam, adică un exerciţiu de simulare a creativităţii şi de punere în practică a unor idei, rezultând un joc în toată regula.

În încheiere, East European Comic Con a fost cel mai ofertant eveniment al anului de până acum. În spaţiul dedicat boardgames-urilor, nu am găsit în nicio zi niciun loc în care să mă aşez împreună cu trupa mea de prieteni. La standurile cu merchandise, sâmbătă pe la prânz, era înghesuială ca pe vremea lui Ceaşcă la coadă la lapte, deşi toate produsele costau destul de mult. E drept că unii comercianţi ofereau şi goodies după zâmbet, după port, vorba aceea, şi probabil de aici şi puhoiul.

Duminică, am reuşit să cumpăr câte ceva şi am primit multe cadouaşe drăguţe atât de la reprezentanţii magazinelor, cât şi de la artiştii independenţi, care încercau să-şi vândă ultimele creaţii rămase.

Nu am plecat de la Comic Con până nu s-au închis toate standurile, iar dubiţele de marfă s-au aşezat în şir indian lângă pavilioane pentru a încărca marfa rămasă şi logistica folosită de fiecare expozant în parte. Duminică, pe la 8 seara, nişte angajaţi Romexpo au apărut de nicăieri cu nişte plante la ghiveci pe care le orânduiau pe stative în jurul pavilioanelor. Erau fericiţi probabil că pleacă acasă. Pentru ei, a fost ziua cea mai lungă. Pentru noi, deşi cu picioarele zdrobite şi toţi muşchii întinşi la maxim, ultima zi de Comic Con s-a încheiat cu aruncarea într-o agonie îndelungată...

Tu cum ţi-ai petrecut weekendul?

Surse foto: Crina Maria Photography - Escalate Art / IGN România, Dan Mandiuc, Zoe Jane.