Sigur încă ești nostalgic după mini-vacanța de 1 mai și ți se pare mult prea departe aia de la finele lunii, de Rusalii. Ți-e dor de zilele de distracție la mare, în Vamă, prin cluburi sau la grătare. Cei mai norocoși dintre noi le-au făcut pe toate. E o sabie cu două tăișuri toată distracția asta. Te rupi până nu mai poți și apoi te întorci la muncă unde îți vine să faci pauze din zece în zece minute, în care să mergi la baie și să te uiți la pozele din weekendul ăla care te-a marcat. There, there, imediat începe sezonul festivalurilor și o să-ți revii în totalitate.
Până atunci, există o soluție simplă ca să ieși din starea asta de lehamite. Poți să bagi muzică românească de calitate, care o să-ți aline durerea. Și în ultima lună au apărut destule materiale autohtone care o să-ți facă mai suportabilă existența de după mini-vacanță.
În aprilie au apărut piese rap cu rime excelente, muzică electronică de toate felurile și o piesă despre cât de fain e în Vamă, ca să-ți amintești de vremurile bune pe vocea lui Macanache:
OCS – Vorbești în somn
Îmi pare rău pentru oamenii care vorbesc în somn. Nu pentru că ar deranja persoana care doarme lângă ei, ci pentru că cine știe secrete dezvăluie. Eu de-abia îmi pot controla vorbele și când sunt treaz. Cred că dacă aș vorbi în somn aș da afară și parolele refulate din perioada când foloseam Yahoo Messenger și totul era penibil. Nimic fain nu poate ieși pe gură când visezi. Despre asta e vorba și în piesa asta de la OCS, care devine una dintre cele mai nocturne trupe din România, după ce și pe penultimul single, „Oglinzi”, solistul vorbește despre cum stă toată noaptea și visează prostii.
Ascultă dacă: Vorbești, sau nu, în somn.
The Putreds – VAMA
Uite o piesă care o să te facă să te întorci din nou în Vamă, cu toate că abia te-ai întors din Vamă. Al doilea single de la trupa lui Macanache e menit să fie ascultat dimineața, după o seară faină pe plajă, în care te bucuri că nu a dat cineva peste tipe cu un BMV parcat pe mal. Aparent, asta e anxietatea momentului. De parcă nu avem deja destule.
Anyway, știi că e foarte ușor să-ți faci prieteni noi pe acolo. Îți recomand să mergi la un „vămist” old school și să-i pui piesa asta. O să te inunde cu povești despre cât de fain a fost cândva în Vamă, ce trupe au concertat acolo, cum era muzica pe atunci, chestii de genul. Și la final o să-ți mulțumească, pentru că i-ai arătat o piesă care nu e de la un DJ. O să-i curgă o lacrimă de fericire, că mai există speranță pentru muzică, înainte să-ți ceară un leu pentru „microbuz”.
Ascultă dacă: Ți-e dor de Vamă.
Jurjak – Vântul
Jurjak are un stil aparte, cel puțin pentru 2018. Omul face piese în care șoptește metafore ciudate peste un riff de chitară. Te face să te simți cool de fiecare dată când îi asculți muzica. Nu se desparte de stilul ăsta nici pe „Vântul”, care sună fresh, deși pare o piesă dintr-un alt deceniu. Ajută și faptul că videoclipul e filmat în Dianei 4, o locație care se potrivește perfect cu orice bucată de la Jurjak. Apar și membri trupei îmbrăcați ca-n Peaky Blinders, deci despre ce vorbim? Ascultă piesa asta înainte de o întâlnire. Garantez că scapi de orice frică.
Ascultă dacă: Vrei să te simți cool.
Omu Gnom – De talia detaliului
Din când în când e bine să revenim la lucrurile esențiale. Și mă bucur că Omu Gnom m-a făcut să-mi reamintesc de lucrurile cu adevărat importante în rapul din România, care a ajuns să fie o goană după o pseudo-originalitate împrumutată de peste ocean. Trebuie doar să ai rime bine lucrate și un flow fără defect. Timp de aproximativ trei minute, Omu Gnom o dă aproape non-stop, cu mici pauze la refren. Dar în rest, omul rimează fără încetare. La un moment dat, bagă atât de tare încât zici că și-ar da și ultima suflare pentru un stil de rap care pierde teren în fața noii generații. Sau de parcă ar împinge toată scena în față.
Ascultă dacă: Apreciezi tehnica mai mult decât artificiile.
Slack – Sokeres
Orice om care a copilărit printre blocurile gri din România post-comunistă a auzit măcar o dată cuvântul „sokeres”. Nu-s sigur că așa se scrie, dar o să folosesc varianta asta de dragul piesei. Și sunt șanse mari să nu știi ce înseamnă „sokeres”. E un cuvânt pe care l-am folosit fără să știm exact de ce. Cam la fel ca dasein-ul lui Heidegger sau esskeetit-ul lui Lil Pump. Dar suna bine, deci care-i problema? Acum avem internet și în două secunde putem afla ce înseamnă. Nu face asta. Mai bine bagă piesa asta blană de la Slack și lasă povestea să meargă mai departe, la fel ca argoul din cartier.
Ascultă dacă: Sokeres / Niciun stres.
Maximilian – Vorbesc cu mine
Orice rapper ajunge să aibă o discuție interioară despre ce face sau ce ar trebui să facă în cariera lui. Puțini o pun pe un beat. E de înțeles. Nu vrei să pari vulnerabil într-un stil muzical unde o dai cu egoul mai mult decât cu inima. Maximilian a zis că nu are de ce să țină totul în el. Monologul lui interior merită să fie ascultat de toată lumea. Așa că a făcut piesa asta în care se întreabă ce urmează. Se întoarce la primul album? Ce rămâne de făcut? „Vorbesc cu mine” e un intermezzo între ce a fost și ce va urma pentru Maximilian. La cât talent are omul, nu are ce să fie rău în viitor.
Ascultă dacă: Aștepți următoarea etapă din cariera lui.
VILLAGE – C-R-E-W
VILLAGE e unul dintre cei mai consistenți producători de muzică electronică de la noi. Nu am auzit până acum o piesă slabă de la el. „C-R-E-W” nu se abate de la regulă. E o piesă care e incredibil de sub-apreciată, dacă ne luăm după vizualizările de pe YouTube. Ar merita să fie în seturile tuturor DJ-ilor care mixează vara asta pe plajă, pe ceva acoperiș sau oriunde în intervalul trei-șase dimineața. Merge perfect la afterparty, când vezi răsăritul și primești un boost de energie care o să te țină până la finalul show-ului.
Ascultă dacă: Îți place să fii „the last man standing” la o petrecere.
Cinema Aurora – Program de seară
Nu e niciun secret faptul că majoritatea cinematografelor din România au fost lăsat în paragină. Au fost înlocuite de malluri, unde experiența vizionării unui film e cât se poate de superficială. Una e să mergi într-o sală care-i dedicată cinematografiei și alta e să te împiedici de un crispy strip ronțăit pe jumătate în drum spre ceva blockbuster cu supereroi. Industria filmului s-a comercializat în prostie. La fel ca industria muzicală.
Din fericire, există câțiva artiști care nu vor să se vândă de dragul accesibilității. Cinema Aurora, la fel ca numărul ăla mic de cinematografe care încă stau în picioare, nu e un proiect care caută să fie în vizorul mainstreamului. De aceea nici nu prea au lansat multe piese până în prezent. Înainte de „Program de seară”, ultima a ieșit pe piață acum doi ani. Aici o dă Kile de la Cinema într-un mod romantic, perfect pentru când se termină programul de lucru și începe programul de seară.
Ascultă dacă: Îți lași grijile la birou.
OHMYGOD – Hurry up and wait
Toate combinațiile muzicale ciudate care au apărut în Soundcloud-ul românesc în ultimii trei-patru ani ne-au adus aici. Hurry up and wait de la OHMYGOD e un album care combină muzica electronică și trapul cu sample-uri din manele. E ciudat că a trecut atât amar de timp și nimeni nu l-a sample-uit pe Florin Salam și declarația lui „percuție ca la noi, nu vezi în toată România asta” pe o piesă electro până acum.
Treaba asta cu sample-urile din manele funcționează foarte bine pe primul album de la OHMYGOD. Nu-s puse la modul „copy-paste”. Vocile maneliștilor sunt modificate în așa fel încât nici nu-mi dau seama exact cine cântă originala. Nici nu contează. Important e că avem un material care în sfârșit mulțumește pe toată lumea. Și dacă ești doar cu muzica electronică, sigur o să găsești destule momente memorabile pe material.
Ascultă dacă: Vrei să auzi cel mai nou sistem de la un duo de producători din România și Los Angeles.
Dacă ți se pare că am ratat ceva, lasă-ne un comentariu cu bijuteriile muzicale noi despre care vorbești cu prietenii când ieșiți la bere și spune-ne cum ți-au schimbat viața pe Beck’s ON.
Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.