Să nu o luăm pe ocolite, de data asta: Coldplay e o trupă de văzut live, pentru oricine are cât de mică treabă cu muzică și concertele. Nu, nu e prea liniștit la ei la cântări. Nici plictisitor. Nici nu e prea comercial. Și nu, nu au figuri în cap. Cântă și piese de pe primele albume, chiar multe. Și piesele mai comerciale nu sună rău deloc în variantă live, de te fac să le asculți și după concert în variantă aia nasoală de studio, pe care ai tot criticat-o înainte. Și își respectă publicul și încep concertul la fix și au grijă că totul să fie bine pentru toată lumea, pentru că în ăștia douăzeci de ani de carieră au învățat ceva. Toți artiștii ar putea învață câte ceva, dar nu toți aleg să o facă.
E a două oară când m-am răsfățat cu un astfel de live, la distanță de un an. Anul trecut, după concertul din Manchester, nu puteam înțelege cum am stat atâta timp fără să merg la un concert Coldplay, așa că mi-am promis să recuperez. Lumea e plină de hateri Coldplay și cu toate că nu m-am numărat niciodată printre ei, am avut momentele mele de critică la adresă lor. I-am iubit mai puțin după anumite albume, dar îi iertăm mereu când reveneam asupra unei piese preferate.
E un spectacol colorat, căci asta este: spectacol, nu doar concert. Nu e doar despre muzică și aici iar s-ar putea să sara niște oameni de pe scaune. Dar vă invit să luați loc, rândurile astea sunt și pentru voi. Nu încerc să vă conving de nimic, cu toate că nu m-ar deranja să vă deschid ochii. Revenind, spectacolul e “cu de toate”. Lumini, culori, sunet impecabil, baloane, confetti, steluțe, țopăiala, brățări sincronizate, trei scene, de diferite mărimi, că nu orice cântec merge pe scenă mare. Și poate cel mai important, mulțimi fericite.
În deschidere a fost AlunaGeorge, cu una dintre cele mai lipsite de emoție prestații din câte mi-au fost date să văd. Era foarte cald, ce-i drept, dar nici ea nu s-a chinuit prea tare - nu și-a adaptat deloc aranjamentul la un concert și un public de stadion, nu a sunat deloc măreț, doar destul de corect. Ceea ce clar nu este suficient. Paharele de apă rece primite de la băieții de la securitate au ajutat fizicul să rămână apt până s-a umplut de bine și de culoare scenă, adică până când au intrat ei, Coldplaysii. De la deja clasicul început de setlist din acest turneu, “O Mio Babbino Caro” care se aude pe fundal când intră pe scenă, și până la “Up & Up”, piesă de final, s-a trecut prin multe stări, prin multe momente ale zilei și, în capul meu, chiar prin multe anotimpuri. Nu s-a cântat ceva nemaiauzit, dar poate prea m-am obișnuit eu cu binele și cu exclusivitățile. În plus față de Manchester-ul de anul trecut am primit piesă asta nouă, “Something Just Like This”, unul din cântecele nasoale în mod normal, dar care live, cu chitări în loc de laptopul ălora de la Chainsmokers, sună minunat. Și-am mai primit un cover după artistul local Stromae, care a umplut de bucurie concetățenii. “Formidable” sună aproape formidabil din gură lui Chris Martin.
Un lucru e sigur, belgienii ăștia nu sunt publicul meu preferat. A fost mult mai bine la englezi, dar era cumva normal, erau oamenii chiar la ei acasă, pentru că la Manchester, într-un bar de acolo, a început totul pentru Coldplay, în deschiderea unor alți britanici, ceva mai vechi, Elbow. Oricum, nu faptul că n-au fost la ei acasă a contat - trupa și-a făcut impecabil treabă, nu numai pe scenă, cât și în relația cu publicul. Acesta din urmă însă nu e la fel de prietenos că cel britanic, nici prea civilizat, nici prea curat și cu siguranță nu știe la fel de bine să se bucure de ce primește. Să nu mă înțelegeți greșit, s-au bucurat ei de bucurat, dar cam prea automat. Așa e în colțul asta al lumii. Dar să nu generalizam, au fost și oameni de bine pe stadion, au fost și oameni fericiți sincer și a fost sold-out două nopți la rând – deci am fost mulți. Apropo, “A Head Full Of Dreams” se cheamă turneul, dacă vreți să mai prindeți repede ceva din el. Nu știu când și dacă vom mai avea parte de o astfel de întâmplare, la nivel global, prea curând. Așa e cu trupele astea mari, te pot lasă cu ochii în soare oricând.
S-a cântat așa:
Scena Mare:
A Head Full of Dreams
Yellow
Every Teardrop Is a Waterfall
The Scientist
Birds
Paradise
B-Stage:
Always in My Head
Magic
Princess of China
Everglow
Scena Mare:
Clocks (with ''Army Of One'' excerpt in intro)
Midnight (partial)
Charlie Brown
Hymn for the Weekend
Fix You (with ''Midnight'' excerpt in intro)
Viva la Vida
Adventure of a Lifetime
C-Stage:
Kaleidoscope (Muse song) (extended)
In My Place (acoustic)
Don't Panic (acoustic, Will on lead vocals)
Formidable (Stromae cover) (acoustic; chorus only)
Scena Mare:
Something Just Like This (The Chainsmokers & Coldplay cover)
A Sky Full of Stars
Up&Up (extended outro)
Photo Credits: Shamrockraver Photography
Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.