Weekendul ăsta, în perioada 10-13 august, are loc a opta ediție a festivalului Summer Well, unul dintre cele mai anticipate evenimente ale anului pentru tinerii din România. Mai ales cei care-s pe felia rock-ului alternativ sau a trupelor de electro-orice. Organizatorii festivalului și-au creat o reputație bine-meritată prin line-up-uri geniale, cu trupe respectate în underground și nu numai, din prezent sau din trecut.
Summer Well e genul ăla de festival la care mergi pentru line-up. Aici totul e despre muzică, așa cum ar trebui să fie. Când vezi câți oameni merg la festivaluri pentru notorietate pe Instagram, și mai puțin pentru artiști și experiență, e bine când ai un loc pentru iubitorii de muzică. Anul acesta vor urca pe scenă trupe și artiști ca Justice, Bastille, Cigarettes After Sex sau The Kooks. Deci va bubui nostalgia din liceu pentru trupele tinereții și entuziasmul pentru cele de acum.
Înainte de eveniment, am vorbit cu oameni care au fost la edițiile anterioare Summer Well, fie pentru muzică sau pentru experiență, și toți mi-au zis cât de fain e showul din Domeniul Știrbey. Uite ce au avut de zis:
Jawdat Zein
Prima dată am fost la Summer Well in 2014. I-am văzut pe The National, Miles Kane și The 1975, că ăștia mă interesau în mod special. În rest am stat la cinema pe șezlong. A, și am așteptat o oră jumate pentru un burger de la singurul burger van din festival. Fast forward în 2017, a doua oară la Summer Well, unde mi-a plăcut mai mult line up-ul decât cel din 2014. Și organizarea mi s-a părut mult mai bună, aveai mai mult loc să te miști. Asta pentru că probabil se aglomera pe la penultima trupă, în rest nu mai stăteai sa te gândești de două ori înainte să mergi să îți iei o bere neștiind cât timp pierzi pe la bar.
Ce-mi place cel mai mult la Summer Well e că au un concept foarte ok. Are un vibe specific. Când ajungi acolo ai un sentiment de „vacanță”. Mergi în weekend la Buftea unde vezi cinci artiști pe zi. Asta tot timpul o să atragă multă lume. Lucrul ăsta e cât se poate de pozitiv. La ambele experiențe pe care le-am avut la festival am stat prin apropiere, la o casă cu grădină, și când ajungeam la Știrbey era ca și cum nici n-aș fi plecat.
Ana-Maria Dumitrașcu
Am început să merg la Summerwell târziu, adică în 2016. De când am văzut primii artiști, mi-am luat bilet și aia a fost. Mi-a plăcut atât de mult, încât am zis că merg și anul următor, indiferent de artiști. Și, ce să vezi? Când am văzut afișul, eram atât de „meh”, dar venea Birdy și mie-mi place vibe-ul pe care-l dă festivalul ăsta. Nu am mers la altele, gen EC sau Neversea sau whatever. Doar Summerwell. Și-mi place atât de mult toată experiența, încât probabil o să merg în fiecare an. Tre' să fie măcar un artist care să-mi placă. Mi se pare foarte tare inițiativa. Vineri mă duc direct de la muncă, cel mai probabil. Și nu doar pentru Bucharest Symphony Orchestra, ci pentru Rhye.
Oamenii sunt liniștiți, most of them, nu am văzut pe vreunul căzut prin noroi sau pus pe scandal. Singura chestie care nu mi-a plăcut anul trecut a fost că am stat o oră să-mi iau waffles. Cozile-s destul de mari la mâncare. Și la băutură, dar barurile cu alcool sunt mai multe și se mișcă destul de rapid. Însă nu mă împotmolesc în asta. Dacă vreau să merg, merg fără să mă gândesc la astea. Pot mânca și înainte să plec de acasă și când ajung înapoi.
Sunt unul dintre oamenii ăia care filmează la anumite concerte și, spre deosebire de majoritatea (cred), eu chiar mă uit peste multe luni la filmări. Încă dau de alea de la ediția din 2016 și mi se face pielea de găină. Festivalul ăsta merită să se întâmple mulți ani de aici înainte, pentru că, din când în când, ai nevoie să scapi puțin din oraș, dar nu vrei să mergi prea departe și vrei, totuși, să dormi în pătuțul tău. Ceva de genul. Please, să nu vă opriți, că acum m-a prins și pe mine febra asta.
Adi Dumitrescu
Summer Well e festivalul ăla care-ți mângâie orgoliul de hipster, fiind atât de nișat ca genuri muzicale abordate. Sunt genul ăla de om care merge la un festival 90% pentru muzică, iar pentru mine SW a livrat din plin anul trecut. Pe lângă pleiada muzicală foarte pe gustul meu, show-ul Editors a rămas de poveste pentru mine, fiind unul din cele mai faine concerte din 2017. Poate și pentru că voiam să-i văd de foarte mult timp și i-am tot ratat când au ajuns pe aici. Am oftat puțin inițial când am văzut line-up-ul de anul ăsta, dar mna, sunt mai subiectiv de felul meu. Ține de fiecare. Mi s-a părut o mișcare inspirată folosirea brățărilor ca mijloc de plată, cu atât mai mult că au fost destule booth-uri de încărcare și nu am pierdut atâta timp, cum mi s-a mai întâmplat la alte festivaluri. Mâncare super faină și diversă, prețuri decente, finuț.
Summer Well e cel mai fain lucru care i s-a întâmplat zonei ăsteia de la răposatul B'estfest. Bucuros fiind că au reușit să nu se strice, rămân în continuare la părerea că experiența Summer Well merită din plin.
Indra Ionescu
Oh, Summer Well, you make me wanna pick up a guitar and celebrate the myriad ways that I love you! Din 2011 tot bat domeniul Știrbey, când am tras pe mine un tricou, m-am urcat în tren și m-am dus să-i văd pe The Raveonettes la prima ediție. Aveam 16 ani și pe-atunci trenul Constanța-București nu făcea doar două ore, ca acum. Mi-am golit plămânii țipând după Stella (aveam s-o aud live abia în 2017), am prins un setlist, un băț pentru tobe și doua pene pentru chitară – pe una am donat-o cuiva mai puțin norocos, pe cealaltă scrie INTERPOL și o am încă-n portofel – și-am adăugat o grămadă de oameni pe last.fm.
Din 2008 încoace, am bifat câte-un festival masiv în fiecare an – Sziget, NOS Alive, FIB Benicassim (B’Estfestul nostru se pune?) – dar concertul Placebo de la Summer Well 2014 e în top trei experiențe live. Trei zile mai târziu, ne-am reîntâlnit la Sziget, dar lipsea frenezia aia pe care ne dăduserăm delir și noi, și ei. Mi-e clar ca lumina zilei că asta se datorează vibe-ului bine creionat al Summer Well, același de când îl știu.
E o atmosferă super cozy și intimă, indiferent câți oameni ai avea în jur. Nu e bombastic și exuberant, ca Electricul, e un alt fel de joie de vivre, mai leneș, mai tacticos. A festival like a chill weekend in the shade with 20000 of your closest friends. Am fost în locuri cu pretenții mai mari care nu-și conturaseră atât de bine identitatea. Oamenii și-au desenat idealul și-i lărgesc granițele de la an la an, colorând în afara liniilor fără a-i compromite integritatea ori spiritul.
Eliza Niță
„A festival like a holiday”, dar eu îl văd ca Dumbrava Minunată, varianta musical, cu artiștii vremii în locul personajelor. Lizuca spune „aș vrea s-o văd pe mama”; la fel am zis și eu, numai că de Paul Banks. Am făcut o profesie din mersul la concerte, iar selecțiile Summer Well nu dezamăgesc, păstrându-se curajoase – în 2016 fugeam după un autograf de la (pe-atunci necunoscuții) Blossoms, care-s acum constant activi la festivalurile de-afară. De anul trecut, există o filmare cu mine jelind în ultimul hal la Glass Animals, ce sper să nu vadă vreodată lumina zilei.
Cu toate că după edițiile precedente mă urmărește titlul de prințesă („Prințesa Eliza”, your go-to place to get married in Buftea), ultima dată am plecat cu două gânduri: poate că pe Instagram-ul tău ajung fie poze cu burgeri vegani, fie cu #ootd, însă e imposibil să nu treci prin cel puțin un dans sănătos la un artist de care ai aflat tocmai la fața locului. Asta, și că indie rock-ul generației noastre a prins contur undeva prin Florida, sub chipul unei soliste cu păr decolorat care scuipă în timpul concertelor.
Adriana Șandru
Din cele șapte ediții de Summer Well de până acum, am bifat doar una, pe cea ce anul trecut și asta pentru că eram cu un tip care m-a făcut să mă îndrăgostesc de The Kills și să vreau să îi ascult live. Noi lucram împreună când mi-a zis prima dată de trupă. Mi-a povestit că Alison și Jamie se sărută ocazional, uneori chiar pe scenă, ca să intensifice conexiunea și încrederea dintre ei, chiar dacă n-au fost niciodată într-o relație. Am sărit pe el în secunda doi și l-am super sărutat.
Apropo de The Kills, mie fix asta îmi place la Summer Well. Că e un festival cu mega respect față de festivalieri, pentru că aproape la fiecare ediție aduc super artiști, de calitate, la care unii dintre noi poate doar visăm. Cum e anul ăsta cu Cigarettes After Sex, de exemplu. Pe unii artiști îi asculți deja de mult și îi aștepți ca și când, dar pe alții, ceva mai mici, îi descoperi în timpul festivalului și te super îndrăgostești de ei și de festival în același timp.
Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.