Atât de tare ne-am pregătit de vară. Ne-am pus toate speranțele în ea, ca-n fiecare an, cu playlisturi de drum, de festivaluri, de stat la plajă și playlisturi de petreceri în aer liber. Am așteptat lăsarea serilor și răcoarea care venea odată cu ele. Ne-am copt alături de piesele preferate, pe care le-am fredonat până la refuz. Și facem asta iar și iar, cu toate că știm prea bine cât de repede are să ne părăsească această amantă fierbinte, an cu an. Trebuie să recunoaștem: vara e anotimpul în care anumite piese scapă de standardele noastre înalte și ne intră în cap, fentându-le.
De asta mă bucură și mai tare venirea toamnei. Știu că o să mă gândesc luni în șir la căldura ei și că am să o aștept...cel puțin până vara viitoare, dar avem o nouă misiune în cap, aceea de a ne împrieteni cu o mulțime de artiști și piese noi, pe care să le băgăm bine la cap, acum că ne-am recăpătat atenția.
O să trecem rapid prin cele mai „de băgat în cap” piese din acest început de toamnă, care ne ajută să ne facem o idee cu privire la lunile ce ne așteaptă.
Și dăm startul, simplu, cu niște artiști care ne-au impresionat ceva mai devreme chiar la Buftea, pe pajiștea Domeniului Știrbey: Nothing But Thieves, care tocmai ce au livrat mult așteptata continuare la albumul lor de debut, cel eponim numit. Broken Machine e o evoluție în toate direcțiile, s-a văzut asta de la reacțiile publicului de cum au auzit primele piese noi. De pe el vă recomand chiar piesa care dă numele discului, care rareori se întâmplă să fie o piesă demnă de luat în seama. Lor le-a ieșit.
Continuăm cu o altă artistă care a crescut mult în ultimii ani. Și ea se află tot la albumul doi – Melodrama, care ne-a lovit la început de vară și uite că lasă urme adânci în toamnă. O să o tot auziți pe la radiourile serioase pe această Homemade Dynamite, arătată publicului încă din aprilie la festivalul Coachella. E scrisă alături de Tove Lo și aproape că a ratat albumul după atacurile cu bombă de la Manchester. Casa de discuri și-a dat seama însă de lipsa de legătură între piesă și regretabilul eveniment dar și de stupiditatea acestei gândiri și ne-a lăsat să ne bucurăm de actul artistic. Faptul că încă nu a fost lansat ca single arată totuși că o urmă de stupiditate a rămas și ea.
Descoperirea finalului de vară a fost cu siguranță Tom Grennan. La 21 de ani a fost îmbrățișat de întreaga industrie britanică și ridicat la nivel de star. E firesc, e de-al lor, dar parcă de mult nu i-am mai văzut punând un pariu atât de serios si pompand in halul asta in cineva. Era gata gata să nu auzim vreodată muzică din gura lui, pentru că i se pusese-n cap să se facă fotbalist. A și ajuns până la Aston Villa, dar când să se transfere mai departe, în State, a avut o sclipire de luciditate care l-a readus pe drumul cel bun, ăsta prin care ne încântă nouă urechile acum. Pentru albumul de debut mai avem de așteptat până în martie anul viitor.
Nick Murphy e de fapt Chet Faker. Îl stiți cu „I’m Into You”, „Talk Is Cheap” sau coverul ăla după Blackstreet care a ajuns peste tot, „No Diggity”. O parte din voi l-ați și văzut live la noi în țară la Arenele Romane, pe el și pe fesul său.
Cam anul trecut pe vremea asta renunța la numele de Chet Faker, preferând să-și zică pe numele real. Sau pe aproape – în buletin îl cheamă Nicholas James Murphy. Nick Murphy sună ceva mai alert, nu mai este doar muzică de făcut dragoste pe ea. A scos în luna mai a acestui an primul material sub noul nume – un EP căruia îi zice Missing Link, dar albumul se lasă încă așteptat. Această piesă abia apărută, „Medication”, poate face trecerea către el.
Sam Smith - Too Good At Goodbyes
„In The Lonely Hour” e poate cel mai mare debut discografic din ultima vreme. L-a lansat, l-a cântat, a luat premiile și a dispărut, asta și în urma unor probleme medicale, chiar la corzile vocale. Mulți l-au dat pierdut. Și uite că, odată cu toamna, au apărut și primele semne de la Sam Smith, fenomenul britanic de care, recunoaștem, ne era dor. „Too Good At Goodbyes” și „Pray” sunt cântecele venite în chiar prima lună de toamnă, ce anunță pentru noiembrie noul album: The Thrill Of It All. A revenit în atenția urechilor noastre și Timbaland cu această ocazie, care a mai ajutat la scris și la producție. Ce s-a auzit până acum de pe Thrill Of It All arată că Sam mai are multe de spus. Și că vocea lui a trecut cu bine peste problemele de sănătate, care l-au întărit și chiar i-au oferit noi subiecte pentru cântece. Asta și timpul petrecut în Iraq alături de gruparea caritabilă War Child. Și, bineînțeles, dezamăgirile în dragoste.
A venit, ne-a placut, să mai vină! Belgianul Jinte Deprez a ajuns rapid la urechile Europei iarna trecută, prin prim-single-ul Calm Down. I-a urmat rapid Wicked Streets, care se pare că i-a impresionat foarte tare și pe compatrioți, în număr mare chiar. Pe compatrioții noștri, nu doar pe ai lui. Atât de tare că l-au și chemat să cânte live în România, ca oaspete de onoare la concertul Golan Symphonic de luna trecută. Atât de tare ne-a impresionat că se pare că o să mai vină pe la noi pentru niște concerte. Cei care și-au mai aruncat câte o ureche în trecut prin muzica belgiană s-ar putea să-l știe pe J. Bernardt din Balthazar, o altă recomandare muzicală pe care n-ar trebui să o neglijați. A vrut să-ncerce și drumul solo, pentru mai multă libertate și din dorința de a experimenta, după cum mi-a spus-o chiar el în interviul pe care mi l-a acordat înainte concertului din România (hehe). Prima dată ne-am întâlnit în Belgia, înaintea unui concert prin care avea să mă convingă definitiv și când am vorbit despre Running Days – albumul și piesa, două bijuterii.
Beck. E băiatul ăla pe care l-a amenințat Kanye West pe scenă la Grammy, supărat că îi suflase premiul pentru cel mai bun album de sub nasul pretioasei Taylor Swift. E băiatul pe muzica căruia ați dansat nopțile-n Expirat, Club A și cam la orice petrecere care se respectă – da, e ăla cu Loser. Face muzică de la 15 ani, adică din 1985. A scris unul dintre cele mai frumoase albume de despărțire – Sea Change (2002) dar nu vă speriați, are și numeroase cântece vesele. Cam în direcția asta, a doua, pare să se îndrepte și Colors, albumul nou care se lansează vinerea asta.
Bonus, doar de ascultat:
Morrissey - Spent the Day in Bed
Lana Del Rey - White Mustang
Jessie Ware - Selfish Love
Charlotte Cardin - Main Girl
Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.