Interviu cu SDC: ”Vom reuși să transformăm orașul într-un muzeu în aer liber! ”

Sweet Damage Crew este o echipă formată din șapte grafferi. Care este istoria ei?

Am putea spune că Sweet Damage Crew a apărut ca o necesitate. Pe lângă zidurile clădirilor abandonate și blocurile triste din cartiere, - pe care le desenam de cele mai multe ori pe cont propriu, mai mult illegal decât legal, cu graffiti clasic, litere și cam atât - se conturau la orizont noi oportunități de a face ceea ce ne place, dar de data aceasta într-un cadru organizat și care să aibă atât beneficii artistice, cât și materiale.

Deși au existat de-a lugul timpului tot felul de lucrări comisionate pe care le-am făcut individual, apariția SDC a schimbat puțin jocul. Acum fiecare are rolul lui, știe la ce este bun și la ce nu, iar faptul că suntem o echipă ne permite să realizăm mai multe lucrări în același timp.

Bazele crew-ului au fost puse în 2010, deși ne știam între noi de ani de zile, și chiar desenam împreună, nu aveam un nume. Acesta a apărut odată cu înscrierea noastră, a celor patru membri initiali: Biex, Cage, Recis și Lost.Optics într-un concurs de graffiti, iar la înscriere aveam nevoie de un nume, acesta a fost Sweet Damage (Iși făcuse Biex un tricou cu textul acesta și așa i-a rămas numele).

Fiecare membru în parte are un stil bine definit pe care l-a construit în ani de muncă, însă cel mai greu este ca toate aceste stiluri să găsească un numitor comun și, prin amestecarea lor, să iasă un nou stil, reprezentativ pentru Sweet Damage.

După mai multe lucrări pe care le-am avut pentru diferiți clienți, unii mai mici, alții mai mari, alții foarte mari, am simțit nevoia de a mări rândurile. Numărul lucrărilor noastre a crescut de la an la an și era necesară mărirea echipei.

Celor patru membri inițiali ai echipei li s-au alăturat alți 3: Pandele, Boeme și Shatran. Da, SDC are 7 membri în acest moment, însă sunt foarte rare ocaziile în care desenăm toți șapte în același timp, sau în cadrul aceluiași proiect. Unul dintre noi a plecat deja din țară, așa că am rămas 6 momentan, asta dacă nu-l punem la socoteală pe Macanache, care nu e graffer, dar e cel mai de succes MC al momentului și care face parte din SDC.

De ce artă urbană, cum ați ajuns să practicați această artă?

Nu știm dacă este corect spus “artă urbană”, pentru că toți am început cu graffiti ilegal, tag-uri, acele semnături pe care publicul larg nu le înțelege. De ce am ales să facem asta? Pentru că în graffiti poți face orice fără niciun fel de constrângere. Pentru că este un stil de viață. Pentru că ai ajuns într-un anume anturaj. Pentru că te eliberează, pentru că așa a fost să fie, pentru că nu există reguli. Din păcate nu putem spune același lucru și despre lucrările comisionate, sunt foarte rare cele în care clientul oferă mână liberă artistului, iar cel mai dificil este să ajungi la consens cu clientul.

Care sunt lucrările voastre de care sunteți cel mai multumiți?

Nu suntem multumiți de nicio lucrare, mereu există loc de mai bine. Degeaba își face toată lumea 1000 de poze cu desenul nostru, pentru că noi știm foare bine care sunt bubele desenului, unde are defecte și cât de evidente sunt acestea. În primele zile ale unui proiect suntem încântați de ceea ce urmează să facem, asta până când programul devine rutină, te obișnuiesti cu desenul, îl cunoști pe tot și până la finalizare ajungi să-l urăști. Te satisfice doar momentul în care îi faci poză și parcă în ecranul telefonului/aparatului vezi lucrarea cu alți ochi.

Cât s-a schimbat modul în care este percepută arta urbană de când ați început să o practicați și până astăzi?

S-a schimbat percepția foarte mult, dar acest lucru a fost posibil doar cu ajutorul celor care au vrut să facă mai mult decât tag-uri pe pereți. Cu ajutorul celor care au iesit din lumea ilegală a graffitiului și s-au îndreptat către street art. Am putea spune că este un compromis, deoarece street art-ul se adresează publicului larg și este accesibil oricui. Ceea ce nu poti spune si despre graffiti, care este făcut din egoism pur, fără ca grafferul să se gândeacă nicio secundă dacă ceea ce face el place cuiva.

Dacă analizam puțin situația, numărul lucrărilor SDC comisionate a crescut de la an la an, ceea ce înseamnă că încet, dar sigur populația percepe mult mai pozitiv graffiti-ul și street art-ul. Probabil că în anii ce vor urma se va schimba total percepția publicului și din ce în ce mai multe blocuri vor fi desenate.

Care este “valoarea adaugată” pe care arta urbană o aduce oamenilor?

Nu știm, dar cu siguranță ceva colorat este mult mai atractiv decât ceva necolorat. Un mural frumos poate reușește să te facă să scoți capul din telefon, să te oprești pentru 1 minut în fața peretelui și să încerci să-ți dai seama “ce a vrut să zică artistul”. Dacă un desen te-a oprit din drumul tău, din rutina ta zilnică, și-a atins scopul. Un oraș desenat este viu, trăiește.

Povestiți-ne câteva evenimente sau incidente mai amuzante sau mai palpitante de care ați avut parte de când practicați arta urbană.

Nu avem suficient timp și nici spatiu pentru a povesti incidente amuzante sau palpitante. Vreti sa știti dacă au existat probleme cu poliția? Da, au fost. Cu cetățenii? Au fost. Zi de zi există ceva care să te scoată din rutină.

Ce provocări și oportunități vă aduce proiectul Beck’s Urban Studio?

Beck’s Urban Studio ne aduce provocarea de a desena unul dintre cei mai mari pereți din București. Ne va face să ne împingem limitele la maximum, mai ales că totul se va întâmpla în luna noiembrie, când vremea nu este cea mai propice pentru desenat. În plus, ne oferă șansa de a vedea cam care sunt gusturile oamenilor în materie de street art, iar acest lucru este posibil prin campania de votare ce se desfășoară pe baza celor trei proiecte pe care noi le-am creat împreună cu Beck’s. După ce am muncit timp de 1 lună, cu nopți nedormite, multe schițe și simulări create, am ajuns în punctul în care publicul va decide ceea ce vom desena noi pe perete, iar sentimentul este unul ciudat. Oare ce le place oamenilor?

Credeți că acest proiect va fi un exemplu pentru alte branduri pentru a se implica în încurajarea artei urbane?

Așa ar fi normal. Dacă primăria nu face nimic în această privință, măcar brandurile să ia inițiativă și să încurajeze și promoveze artiștii locali. Să renunțe la publicitatea clasică și să se îndrepte către o nouă abordare, una care să nu deranjeze publicul și care să nu sufoce orașul cu mash-uri publicitare. Să transformi clădirile din oraș în puncte de interes, iar atunci când vom avea suficient de mulți pereți desenați, vom fi reușit să transformăm orașul într-un muzeu în aer liber, care, cu siguranță, va aduce turiști.