Cea mai bună muzică românească pe care să o asculți în iulie 2018

La mijlocul lunii trecute toată planeta a schimbat canalul pe Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia. Înainte de asta, cu toții am fost atenți la emisiuni de analiză a turneului, păreri, pronosticuri, tot tacâmul. Pentru că are loc o dată la patru ani ea eclipsează orice altă experiență cotidiană timp de o lună. Chiar dacă nu știi nimic despre fotbal, sau nu prea te interesează sportul, ai prins cel puțin un meci sau niște lovituri de departajare dramatice din optimi.

Deci sunt șanse mari să nu fi fost atent la ce s-a întâmplat prin muzica românească. Ei bine, acum ai tot timpul din lume. Turneul a ajuns în faza finală și în sfârșit avem și zile de pauză între meciuri. După cum o să vezi din lista de mai jos, unii artiști autohtoni s-au inspirat din Cupa Mondială, alții au făcut ce știu ei mai bine și unii au dat-o în experimente. Dar absolut toate materialele sună fresh și merită să le dai un unlock: 

Basska și Frații Grime – Inimă și suflet

Febra Campionatului Mondial de Fotbal a ajuns și la băieții de la Basska și Frații Grime, de la excelenta casă de discuri „Culese din Cartier”, care au zis să-și promoveze noua piesă cu un videoclip absolut genial. Piesa e de „feel good”, deci era la mintea cocoșului să se filmeze pe un teren de fotbal. Dar nu orice teren de fotbal. Ei au mers până în ultimele ligi de fotbal din România și au găsit un teren cu mai mult praf decât iarbă. Meciul în sine e de amatori și plin de faze haioase. Cu toate astea, mă uit la el și nu pot să nu mă gândesc că parcă se descurcă mai bine decât echipa noastră națională. Basska și Frații Grime la Europenele din 2020? Gata.

Ascultă dacă: Crezi că echipa națională de fotbal ar trebui să se numească „Culese din poartă”.

Robin and The Backstabbers – Oțelu Măcelaru

Băieții de la Robin and The Backstabbers au revenit cu un single nou, de pe următorul album Bacovia Overdrive III: Vladivostok, care sună foarte matur și diferit de ce au scos în trecut. E un gamble pentru ei, pentru că-s una dintre cele mai mari formații de rock alternativ din România. Orice schimbare poate fi pretext pentru unii fani mai cârcotași să comenteze „sold out”. Sunt sigur că-s conștienți de treaba asta și piesa asta nouă îmi dă speranțe că noul album o să le aducă și mai mulți fani. Întotdeauna e mai bine să riști totul de dragul artei. Au mai făcut asta cu un cover de la Alex Velea și nu au primit feedback negativ. Mă rog, nu foarte mult. „Oțelu Măcelaru” e peste piesa aia, deci nu are ce să fie rău.

Ascultă dacă: Ai ochii obosiți de la prea mult monitor.

Cardinal – Minolta

Băieții de la Cardinal continuă să mă surprindă cu fiecare piesă pe care o lansează. Ei dovedesc că nu orice tânăr caută faimă pe Instagram sau cel mai ușor mod de a face rost de abonați pe contul de Twitch, unde joacă Fortnite până pică pe tastatură. Nu că ar fi un lucru rău, dar când văd că sunt și tineri care fac ceva creativ care mă dă pe spate, îmi dau seama că nu e totul pierdut pentru generația care a crescut mai mult pe internet decât în viața reală. În plus, băieții de la Cardinal știu muzică. Muzică de afară și de la noi. La piesa „Minolta” au colaborat cu Horațiu Șerbănescu, unul dintre cei mai buni producători din România și se vede o diferență. Să sperăm că relația asta va continua pentru că toată lumea are de câștigat. Dar mai ales noi.

Ascultă dacă: Îți place Cardinal, nu Cardi B.

Celula de Criză – Să mă laud

O altă bucată de la „Culese din Cartier”, dar total diferită de „Inimă și suflet”. E greu să-i compari cu alți rapperi de la noi când vine vorba de versatilitate. Piesa asta e un posse cut, în care fiecare rapper se laudă, după cum zice și titlul ei. Și tu ai face la fel dacă ai fi la casa de discuri „Culese din Cartier” și ai scoate focul de două ori în aceeași lună. Aici sunt șapte oameni care o dau cu mândrie. Gândește-te că nici măcar nu e toată brigada. Dacă băgau toți era prea mult. Există o limită și pentru ascultător. E dovedit științific că nu poți duce prea mult freshness.

Ascultă dacă: Ai motive să te lauzi.

Helen – Chemistry

Trebuie să recunosc că nu înțeleg trendul ăsta de a-ți pune glitter pe față sau pe corp. În mare parte pentru că nu știu exact ce e. Nici măcar nu știu din ce se face. Hârtii micuțe? Plastic colorat? Vopsea? Vânt de curcubeu? Ce te faci dacă îți intră în ochi nisipul multicolor? Panică direct. Acest confetti pentru particule microscopice e peste tot pe fața lui Helen în videoclipul de la „Chemistry”, o piesă atât de faină încât mă face să uit de pericolul lor. Dar știu că urmează festivalurile unde la fiecare pas dai de glitter. Aveți grijă, băieți și fete.

Ascultă dacă: Crezi că ai nevoie doar de chimie să fii cu cineva.

Cumicu și Macanache – Vara Vere

După cum a zis și Oana de la Genius pe capodopera „Vara”: „Ouououou, e vară-vară, e soare afară / ouououou, e vară-vară iară”. În consecință, au apărut și piesele despre vară. Una dintre cele mai faine de anul acesta vine de la Cumicu și Macanache. Ei doi descriu vara exact așa cum trebuie trăită de orice om. La terasă, un joc de table, niște mici și o halbă de bere rece. Poți să mergi în Grecia sau în Portugalia, dar tot terasa-i baza. Mai ales dacă bagi piesa asta în fundal și stai cu verii tăi la masă.

Ascultă dacă: Știi să te bucuri de viață, măcar trei luni pe an.

NOSFE – Dai

Gică Hagi, domnul Gică Hagi, avea porecla „Maradona din Carpați”, înainte să fie „Regele”. Acum, când vorbește mai mult în sala de conferințe decât pe teren, poate fi considerat lejer un „Confucius din Carpați”, datorită aforismelor sale.

Din păcate, cea mai cunoscută maximă care i se atribuie lui Gică Hagi, faimoasa „ai, n-ai mingea, tragi la poartă”, nu a fost spusă de el, ci de Victor Roșca, un fost antrenor la Petrolul Ploiești. Nimeni nu e mai presus de fake news, nici măcar NOSFE, care în noua lui piesă îi atribuie citatul lui Hagi. Probabil că nimeni nu-și va aminti chestia asta și toți vor fi atenți la cât de faină e piesa. Și uite așa, legenda lui „Confucius din Carpați” merge mai departe pe beat-uri de rap.

Ascultă dacă: Nu ai nevoie de minge ca să tragi la poartă.

Theory of Mind – Brahma

Da, știu, e greu să fii atent la un album cap-coadă în era platformelor de streaming, când tot ce contează e playlist-ul sau single-ul ăla blană. Nu-i problemă, tot ce trebuie să faci e să-i dai play și să-l lași să meargă în fundal. O să te întorci foarte des la calculator ca să vezi cum se numește piesa aia sau aia. Apoi o să-l asculți din nou, pentru că e un album relativ scurt, de doar 35 de minute, și o să-ți dai seama că de fapt îți plac toate piesele și ar trebui să asculți albume românești mai des. Nu-ți garantez că toate vor fi la fel de faine ca ăsta, dar vorbim de Theory of Mind și un album care merită apreciat și datorită faptului că a fost înregistrat în totalitate de un singur om.

Ascultă dacă: Vrei să bagi din nou un album cap-coadă fără să-l oprești după primele trei piese, dar îi dai pause ca să vezi un clip de pe Facebook și acolo rămâi, uiți să-l reiei și apoi închizi tab-ul că oricum înțelegi tu treaba.

Zmoalăcazan – Rateuri

Noul album de la Zmoalăcazan se numește „Rateuri”, pentru că este pe bune plin de rateuri. Mă refer la faptul că e o colecție de piese care nu au trecut de selecția finală pentru nici un album și în loc să putrezească pe hard, mai bine apar ca „rateuri” de rap experimental. Dar după cum am aflat și din descrierea de pe Soundcloud: „cam tot ce fac este genial și a trebuit să fac și acest album.” Într-adevăr, Zmoalăcazan nu scoate nimic care nu este genial, sau cel puțin care poate fi considerat un rateu.

Ascultă dacă: Și rateurile tale-s geniale.

Dacă ți se pare că am ratat ceva, lasă-ne un comentariu cu bijuteriile muzicale noi despre care vorbești cu prietenii când ieșiți la bere și spune-ne cum ți-au schimbat viața pe Beck’s ON.

Acest articol nu are comentarii. FII TU PRIMUL

Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.