Ziua 1 de TomorrowLand: o bombă de energie și fascinație

Oana Tache și Bogdan Nicolai, alături de Neinițiații TomorrowLand, au început distracția la cel mai tare festival de muzică electronică. Și se pare că au început bine, căci reacțiile lor pline de entuziasm oscilează numai între BOOM și WOW. Iată cum se simte experiența TomorrowLand din perspectiva celor doi!

Ziua 1 de TomorrowLand, trăită de Oana Tache, este o bombă de energie:

Fapte, nu vorbe la Tomorrowland! Capitala europeană a muzicii electronice e în BOOM!

FACT: Nu îmi mai simt picioarele de la genunchi în jos. Boom!

FACT: Am încă pe retină armata de oameni de la main stage, artificiile, laserele, culorile nebune ale steagurilor și zâmbetele. Boom!

FACT: Nu vreau să mă întorc acasă. Boom!

FACT: Așa DA! Am uitat tot ce înseamnă petrecere sau eveniment electronic. Boom!

Nimic nu se compară cu tomorrowland!

Stai la coadă la intrare câte 15-20 de minute și treci prin filtre ca la aeroport. Nimerești direct în food court ca să te energizezi. O să ai nevoie!

Din secunda în care ai plecat spre scene, în fața ochilor ți se întinde TomorrowLand, un imperiu ce pare că nu se sfârșește! Cel mai mare festival la care am fost vreodată își merită titlul de capitală europeană a muzicii electronice. Totul e feeric, totul e poveste, totul e ca un Disneyland pentru cei ce sunt #peopleoftomorrow

Hectare întregi cu muzică și povești

La prima ediție, în 2005, festivalul a ținut doar o zi. În 2014, la aniversarea de 10 ani, TomorrowLand a avut loc de 2 ori în aceeași vară. Azi s-a transformat într-un oraș întreg, divizat în sectoare, unde DJ-ii sunt singura autoritate de care se ascultă. Hectare întregi cuprind cele 16 scene și sutele de mii de oameni care curg pe alei și poteci, care se plimbă pe faleze și se relaxează pe malul lacurilor și-apoi intră în corturile în care se mixează sau se-nghesuie în arena cât un stadion de la main stage.

12 ore nu am stat jos

Nici n-ai cum! Mereu e ceva de făcut, de văzut.  Îi „vânam" pe aplicație pe DJ-ii mari, mai ceva ca pe pokemoni, și alergam de la o scenă la alta. 

Otto Knows a mixat superhitul Million Voices la Main Stage și a făcut warm-up pentru R3hab.

Sasha, veteranul muzicii electronice nominalizat la Grammy, a pus după-amiază la The Opera Stage și a ținut-o 2 ore ca pe vremuri. Progressive curat și bun!

În schimb, David Guetta m-a dezamăgit. A fost un pic cam prea relaxat pentru un event de anvergura asta. Prea ca la radio, prea ca la discotecă.

Armin Van Buuren și-a revenit. Dj-ul nr. 1 al lumii (5 ani la rând) a avut un picaj după ce s-a făcut schimbul de generații din cluburi și a coborât în ranking-ul DJ MAG. S-a ridicat și a luat-o de la capăt, dar parcă ar merge mai multe piese de la el și mai puține de la alții. N-a mai scos ceva nou de la albumul ”Imagine” încoace. S-a lăsat cu o ploaie de artificii pe finalul setului lui - final demn de revenirea unui rege.

Am încheiat seara cu ceva serios! Back2back-ul Eric Prydz și Deadmau5 a „tras" în noi când cu înalte, când cu joase, când cu lasere, când cu pianul LIVE al lui Prydz... MAGIC!

FACT: Abia aștept să o luăm de la capăt! Boom! :)

Ziua 1 de TomorrowLand este, pentru Bogdan Nicolai, pură fascinație:

Un festival care m-a lăsat cu gura căscată: WOW!

Wow, wow, wow! Wow! Wow! De două zile sar ca un cangur dintr-o mirare într-alta. Simțurile nu mi se pot odihni mai mult de câteva minute până să tresară din nou.

Ce se întâmplă?

16 scene emit, către mine și către ceilalți oameni multicolori, impulsuri deghizate în sunet și culoare. Proiecțiile sunt fascinante, luminile te fac să te întrebi: „Cum reușesc să le sincronizeze așa?". Sunetul e atât de puternic, însă atât de clar.

Și totuși, cum reușesc?

De 12 ani, oamenii care organizează TomorrowLand sunt atenți la cele mai mici detalii și îți transmit subtil că investesc enorm în fiecare nebunie care ar putea să uimească publicul.

Te întrebi de ce dau uriașe focuri de artificii în mijlocul spectacolului și nu doar la final, cum suntem obișnuiți. Sau de ce au amenajat în orașul „de mâine" zeci de colțuri de rai cu lacuri artificiale, arbori rari, poduri aurite și poteci ca în țara lui Alice. De ce nu s-au limitat la scene și artiști?

E simplu! Pentru că sunt oameni de business (și de show) atât de buni încât știu că pot sta perfect liniștiți numai dacă absolut toată lumea se simte perfect și este, cum spuneam mai sus, mereu uimită. Asta asigură faptul că Paradisul se va redeschide an de an. 

TomorrowLand – Dincolo de imaginație

Diferența dintre TomorrowLand și multe dintre festivalurile de la noi sau din lume care au rezistat doar o ediție sau două este că aici o foarte mare parte din profitul uriaș se reinvestește în surprize pe care imaginația unui singur om nu le poate atinge, până nu ajunge aici.

Iar scena principală, scena cea mare cât un mall, creată de minți geniale, este de la un an la altul bigger and bigger and better. Am avut ocazia să îi văd în prima zi pe David Guetta, pe Armin van Buuren și pe Tiesto pe cel mai tare main stage văzut ever. 

Adaug acestui text câteva imagini la care știu că mă voi uita încă o lună, zi de zi, și voi exclama wow, wow, wow

Urmărește-i pe trimișii noștri la TomorrowLand și citește impresii la cald, din inima distracției, aici, pe platforma Beck’s ON!

Acest articol nu are comentarii. FII TU PRIMUL

Trebuie să fii logat pentru a putea comenta.